Daca totul in viata noastra este cu un scop bine definit, atunci totul este deja stabilit si in echilibru si doar noi deraiem si producem fel si fel de lucruri?

Daca am urma cursul vietii fara sa controlam si sa mutam nimic, ar fi totul in echilibru?

Sau putem controla ceva din ea?

Sa spunem da la tot ce simtim ca aduce bucurie sufletului nostru si sa evitam orice nu simtim ca ar fi in regula?

Sau sa lasam totul sa fie pur si simplu asa cum este si acceptam lucrurile asa cum sunt?

*

Scopul nostru pe termen lung este drumul catre Divin. Pe termen scurt sunt experientele de viata, nu totul este deja stabilit, ci doar anumite lucruri, ca niste jaloane in viata. Nu as spune ca deraiem, ci doar experimentam, rezultatele pot fi generatoare de suferinta, dar din ea invatam.

Putem “controla”, de fapt putem face o alegere, sa “controlam” si asta este o lectie din care trebuie sa intelegem ca trebuie sa lasam lucrurile sa curga si sa ne integram in mersul lor.

In viata este intelept sa inveti sa mergi cu curentul. Acceptarea este avantajul celor care evolueaza spiritual.