Terapia prin meditatie-Capitolul 7-Stresul toxic si sistemul nervos

Stefan Pusca: Ce terapii practic si cu ce rezultate? Click aici. * Contact: Programari terapie. Click aici.

***

Terapia prin meditatie

Sanatate si echilibru emotional
prin exercitii simple de relaxare, respiratie si constienta de sine
***
-Fragmente din noua mea carte in curs de publicare-
 

Capitolul 7

 
Povestea Melaniei: Melania, in varsta de 51 de ani, provine dintr-o familie cu posibilitati financiare foarte modeste. Cu toate acestea, ea a invatat foarte bine in scoala, reusind apoi sa termine liceul cu note maxime, sa finalizeze o facultate, apoi sa isi ia un doctorat.
Melania este managerul general al unei organizatii ce numara mai mult de 400 de membri. Am invatat-o sa practice meditatia in urma cu cativa ani, intr-un moment in care sustinea ca are nevoie sa isi optimizeze performantele profesionale. Imi povestea ca avea nevoie de mai multa energie si claritate a mintii pentru a face fata sarcinilor sale de serviciu care erau in continua crestere in fiecare zi.
Stand atunci de vorba cu ea am observat ca ii tremura mainile. Am intrebat-o daca consuma cafea si mi-a raspuns ca da si inca in cantitate foarte mare fiindca i se pare ca altfel nu poate sa se mentina treaza si alerta la serviciu.
In urmatoarele minute a inceput sa se planga de starea aproape continua de ingrijorare pe care o avea si de faptul ca fusese de curand la medic pentru a ii semnala ceea ce pareau sa fie probleme cu inima. Pulsul sau era mai rapid decat ar fi fost cazul, spunea ca inima incepea sa ii bata tare, necontrolat, de multe ori chiar in timpul noptii.
Apoi mi-a povestit despre despre insomniile pe care le avea. De cele mai multe ori nu putea sa adoarma decat foarte greu si apoi se trezea de mai multe ori pana dimineata. Reusea sa doarma cel mult 3-4 ore in fiecare noapte.
Dupa mai multe vizite la medicul specialist si mai multe analize, i s-a spus ca sufera de stres. Problema ei nu era, de fapt, o problema de optimizare a unor performante profesionale, ci una de readucere a organismului si psihicului pe lina de plutire, lucru care nu este intotdeauna atat de simplu.
***
Ca sa intelegem ce se intampla in asemenea cazuri trebuie sa examinam putin mecanismul stresului. Acesta este un atavism-un comportament pe care noi il mostenim de la stramosii nostrii.
Stresul este un mecanism psiho-fizic prin care fiintele vii (printre care: reptilele, mamiferele si in particular oamenii) fac fata provocarilor zilnice. Atunci cand ei intalnesc un obstacol in natura trebuie sa aleaga daca acesta poate fi depasit prin a fugi de el sau a il distruge.
Acesta este asa zisul mecanism “ataca sau fugi”, care sta in continuare la baza unora dintre actiunilor noastre ca oameni si in ziua de azi. Noi continuam sa evaluam in zilele noastre absolut toate evenimentele din viata noastra prin acest filtru, numai ca exista o singura problema: comportamentele de a ataca sau a fugi in fata unei situatii de viata nu mai sunt acceptabile social, asa ca ni le reprimam!
Mai mult, atunci cand evenimentul de viata a trecut, sistemul nervos ar trebui sa calmeze organismul si sa il decupleze de la starea de stres, pentru ca acesta sa se poata odihni si reface.
Accelerarea si respectiv decuplarea organismului si psihicului se realizeaza cu ajutorul celor doua parti distincte ale sistemului nervos. Una se cheama sistemul nervos simpatic (SNS) (ea este cea care trebuie sa ne mobilizeze sa facem fata rapid in fata unor eventuale amenintari sau evenimente neprevazute) si cealalta se cheama sistemul nervos parasimpatic (SNP) (si este cea care trebuie sa ne decupleze de la starea de alerta, sa ne calmeze dupa ce pericolul a trecut).
Aici insa evolutia naturala a speciei ne-a mai dotat cu inca o optimizare: dupa ce pericolul trece, noi mai ramanem pentru un timp mobilizati in eventualitatea aparitiei unor noi pericole. Ramanand cu un fond de usoara agitatie (chiar fara un motiv real) stramosii nostrii au putut face fata mai rapid noilor amenintari, daca ele reapareau foarte rapid dupa primul eveniment. Atunci cand ei se aflau intr-un mediu unde pericolele erau mai frecvente este foarte probabil ca starea lor de ingrijorare sau teama sa fi devenit cvasi-permanenta. Aceasta a evoluat in ziua de azi intr-un comportament cunoscut sub numele de “fond anxios”, asa cum era cazul Melaniei despre care v-am vorbit la inceputul acestui capitol.
Mai mult decat atat, noi mai mostenim un comportament de la oamenii primitivi. Iata despre ce este vorba: atunci cand stramosii nostrii observau stimuli care puteau reprezenta pericole pentru ei si familiile lor, aveau sanse mai mari sa supravietuiasca cei care dadeau “alarme false” decat cei care aveau tendinta sa nu se fereasca decat ceva mai rar. Aceasta este astazi a doua componenta a anxietatii, tendinta de a te alarma fara motiv. Reprezentand un comportament care marea sansele de supravietuire pentru stramosii nostrii, astazi, de cele mai multe ori este un comprtament inutil. Amenintarile care planeaza asupra noastra rareori sunt de natura fizica sau imediata.
Am observat aceasta tendinta si la Melania, care era foarte ingrijorata cu privire la posibilitatea ca una din subalternele ei sa ii ia locul. S-a dovedit mai tarziu, ca exact acea persoana a fost cea care a ajutat-o mai mult, atunci cand a avut nevoie.
Marea problema a comportamentelor anxioase si a celor legate de stres in ziua de astazi este faptul ca noi suntem siliti sa le reprimam. In vremea stramosilor nostrii tendintele de frica sau furie se finalizau prin fuga sau lupta, ceea ce permitea consumarea energiei care se mobiliza in organism in acest scop si calmarea rapida a sistemului nervos dupa consumarea actiunii.
Sistemul nostru nervos simpatic este foarte performant si rapid, asa cum l-a perfectionat evolutia naturala. In schimb reactia de calmare naturala a organismului dupa un eveniment stresant sau o stare anxioasa (in scopul refacerii organismului si recuperarii energiei) nu a fost la fel de favorizata de catre evolutie. Fondul anxios si tendinta de a da alarme false erau utile pentru stramosii nostrii atunci cand amenintarile consecutive asupra lor se succedau la intervale de timp foarte scurte.
Noi traim acum intr-o lume care a evoluat rapid in sensul ca au disparut marea majoritate a pericolelor imediate pentru viata noastra si incercam sa facem fata la provocarile actuale cu instrumentele vechi si inca neadaptate de reactie pe care le avem. Problema majora a acestui mod de a reactiona este ca reprimam foarte multe tendinte de actiune, ceea ce poate sa ne duca la dezechilibre psihice si fizice prin cumularea efectelor lor, asa cum este cazul Melaniei.
Un articol de Stefan Pusca
Daca doriti sa cititi si alte capitole, click aici.
[jetpack_subscription_form title=” ” subscribe_text=”***Pentru a primi pe e-mail inregistrari cu meditatii ghidate si anunturi despre cursurile pe care le sustin va puteti abona la newsletter mai jos:” subscribe_button=”Subscribe” show_subscribers_total=”1″]

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.