Ca un fapt amuzant, putem sa semnalam ca legea atractiei din spiritualitate nu este totuna cu legea atractiei gravitationale din fizica. Este vorba in intrebare de mecanismul mai degraba psihologic prin care tindem sa atragem in viata noastre evenimentele la care ne gandim cel mai des. Aceste evenimente corespund “lungimii de unda” a emotiilor dominante pe care le avem in perioada respectiva.

O explicatie interesanta a asa numitei legi a atractiei este urmatoarea: creierul nostru este foarte obisnuit sa urmareasca “tinte”, scopuri de viata etc.. Acesta este un comportament mostenit de la stramosii nostri, care provine din obiceiul lor de a vana, lucru care presupunea urmarirea prazii pe teren. Obiceiul de a urmari tinte a fost exersat timp de sute sau mii de generatii, deci vine natural.

Atunci cand ne gandim insitent la un anumit lucru, de regula negativ,  frica din noi activeaza mecanismele si ele atavice ale atentiei, ceea ce duce la “fixarea tintei in vizor”. Mecanismul se dezactiveaza doar atunci cand am atins tinta sau am indeplinit obiectivul respectiv, abia atunci instinctele noastre de vanatori ne lasa sa trecem mai departe si sa cautam urmatoarea tinta.

Atunci cand facem exercitiul de a ne controla gandirea si de a “atrage” alte evenimente de viata, invatam sa ne indreptam catre evenimente mai bune. Acest exercitiu si o buna practica pentru atitudinea de observator, fiindca altfel nu putem sa ne desprindem de vechea “tinta negativa” pe care am avut-o, este un preludiu foarte bun al meditatiei.