Superstitia vine din dorinta instinctiva de a creea conexiuni intre lucruri care nu par legate intre ele in mod logic. Ni se pare ca atunci cand repetam anumite conditii “experimentale” se vor produce anumite evenimente pe care noi le dorim. Spre exemplu, exista un obicei in popor, ca atunci cand fetele doresc sa afle cu cine se marita, sa isi puna busuioc sub perna inainte de culcare. In vis, in acea noapte, le va aparea alesul.

Un mecanism care ajuta de multe ori indeplinirea superstitiei este credinta personala a celui care indeplineste “ritualul”, ca lucrul pe care il doreste se va indeplini. Alte ori e vorba despre sincronicitati, a caror cauza se afla intr-un plan superior, si pe care noi nu o putem controla. Instinctul care ne conduce spre a creea acele conexiuni care ar putea face lucrurile sa se intample are de fapt in spatele sau instinctul de reconectare cu Divinul.

In spatele sincronicitatii si chiar mult deasupra superstitiei se afla matricea divina care face ca toate lucrurile sa fie legate intre ele. Ceea ce putem face pentru noi insine, un lucru mult mai bun decat sa fim superstitiosi este sa ne reconectam cu Divinitatea. Pentru aceasta va propun orice forma de ruga catre Dumnezeu, meditatie sau orice gest care ne apropie de Divin.