Societati umane care au functionat pe principii oarecum diferite au ajuns in prezent la acelasi tip de criza. Aceasta deoarece criza sistemului este rezultanta crizelor personale ale indivizilor, iar acestea sunt de natura emotionala, deci nu sunt legate de modul cum este organizata societatea.

La baza acestor situatii personale sta un mecanism de gandire care in vechime ne-a salvat specia, dar acum ne face deseori sa fim afectati mental, emotional si fizic: stressul. […]

Pe vremuri omul rezolva intr-un mod transant situatiile periculoase: evalua daca acestea necesitau lupta sau fuga. Imediat decizia luata era pusa in practica, pericolul indepartat si stramosii nostri ajungeau din nou in siguranta si se puteau linisti.

Cum s-a ajuns ca succesorul acestui tip de comportament benefic sa evolueze acum in cauza numarul unu a afectiunilor de sanatate fizica si psihica a membrilor societatii: stressul?

Foarte simplu: amenintarile prezente nu mai sunt de nivel fizic, ci abstract. Cu toate acestea, noi incercam sa le solutionam cu acelasi mecanism atavic: “ataca sau fugi”

Nici actiunea de a ataca, nici cea de a fugi nu se pot pune in practica datorita conventiilor sociale de comportament ale societatii actuale.

De exemplu putem lua cazul unui student care vine nepregatit la examen: el ar dori sa nu fie acolo, sa fuga, sau este foarte manios pe profesor din cauza exigentei sale. Nici una din actiunile pe care ar dori sa le faca nu se pot concretiza.

In urma tendintelor de actiune reprimate de tip “ataca sau fugi” organismul sau stocheaza anumite tensiuni remanente pe care apoi nu le mai poate elimina. Aceasta este ceea ce numim starea de stress.

Partea ei buna este ca mobilizeaza organismul. Partea ei proasta este ca nu dispare de la sine, si, vom vedea de ce, imbolnaveste.

In opozitie cu aceste stari ale stramosilor nostrii se aflau momentele cand se puteau odihni, manca in liniste, socializa sau avea o forma de relationare cu Divinitatea (asa cum o percepeau la momentul respectiv).

Astazi stim ca in starea de stress undele creierului nostru au cea mai mare frecventa, asa numita stare beta-in care mintea este ceva mai agitata decat in mod normal.

In starea de odihna, dupa o actiune reusita sau socializare, sau alte stari care ne fac placere frecventa scade, si creierul ajunge in asa numita stare alfa in care mintea se linisteste.

In clipele de somn profund, starile meditative, sau atunci cand intervine comuniunea cu Dumnezeu se ating doua dintre starile cu cea mai mica frecventa, delta si theta, in care mintea este atat de calma incat poate fi asemanata cu suprafata unui lac linistit.

La fel ca si apa din lac, aceasta a devenit atat de lipsita de emotii sau de ganduri incat in spatele ei se vede ceea ce este in spatele oricarui lucru din aceasta lume: scanteia de divin.

Starile la care mintea este calma realizeaza adevarate miracole in organismul uman: inlatura toate blocajele posibile (de ordin fizic, energetic, emotional sau mental), si pot vindeca orice boala in cazul in care pot fi mentinute in mod repetat perioade suficient de lungi de timp.

Succesul in aceasta actiune poate insemna pentru multi dintre noi schimbarea totala in bine a cursului vietii, “navigarea” printre evenimente mult mai benefice decat cele care pareau sa ne fie destinate initial.

Vom vedea in urmatorul episod care sunt detaliile actiunii stressului, care sunt efectele sale asupra biocampurilor fiintei umane si cum se poate controla acest mecanism.

Pana atunci va propun urmatorul exercitiu: stati pe un scaun cu coloana dreapta, dar relaxata, cu ochii inchisi si evocati-va o stare placuta pe care ati trait-o candva in trecut. Nu va multumiti cu o imagine a acesteia, ci incercati sa o “gustati” cu toate simturile. Constientizati apoi starea de relaxare obtinuta. De la inceputul exercitiului si pana la sfarsit uniti degetele aratator si mare de la mana stanga. Repetati exercitiul zilnic timp de 2-3 saptamani, daca se poate, la aceeasi ora.

Alta data, de cate ori veti avea nevoie sa va ameliorati starea, uniti cele doua degete. S-a creeat un reflex conditionat.