Afectarea pe termen lung a biocampului energetic de catre stress are un efect suplimentar pe care nu l-am discutat pana acum: centrii energetici ai unui suferind de stress cronic nu se mai pot activa pana la 100% si nici meridanele sale energetice nu mai pot functiona perfect. Ba chiar situatia este foarte departe de a fi una normala din aceste puncte de vedere.
Iata de ce are loc acest fenomen: in urma fiecarei stari de stress raman blocaje remanente in structura energetica a organismului (asa cum am explicat in episodul trecut al serialului), blocaje care fac imposibila activarea zonei respective pana la valoarea dinainte de episodul de stress.
Astfel, dupa fiecare moment tensionat, capacitatea organismului de a functiona corect scade cate putin, in special in zonele care sunt predispuse de a fi afectate. Organismul se comporta ca si cum ar avea o memorie a cumularii efectelor stressului.
Fenomenul este prezent la o clasa foarte larga de sisteme in natura, si poarta numele de “histerezis”. Orice sistem natural evolueaza intotdeauna mai mult sau mai putin functie de “istoricul” sau.
Cat de departe merge aceasta scadere permanenta a capacitatii de activare a organismului? Mult mai mult decat s-ar crede la prima vedere. Conform evaluarilor pe care le-am facut in ultimii ani, pentru persoane care se simt bine (europeni sau nord americani) centrii energetici au o activare de doar 40-45%, iar meridianele energetice un grad de functionare de 50-55%. Pentru aceste persoane analizele medicale ies in parametrii normali.
Semnificatia pe care o dau acestui rezultat este faptul ca efectele cumulate ale regimului de viata deficitar si stressului sunt subsantiale in lumea civilizata. Pe de alta parte aceasta inseamna ca in organismul nostru exista inca mult loc pentru o stare de sanatate si echilibru mai profunde si mai stabile decat cele obisnuite.
Valori ale activarilor energetice mult mai bune decat media am gasit la mai putin de 10% din pacienti (printre acestia remarcandu-se cativa practicanti ai diverselor sporturi, tai chi, yoga, meditatiei etc.).
La polul opus se situeaza persoane foarte afectate de stress la care centrii de energie au cateodata o activare de sub 15%, iar anumite meridiane energetice au un grad de functionare de sub 10%. Terapia bio-informationala reuseste sa aduca aceste doua marimi la nivele foarte bune. Activarea centrilor de energie poate ajunge in urma tratamentului la valori in jurul a 60%, iar functionarea meridianelor energetice la circa 50-65%. In urma practicarii constante a exercitiilor antistress aceste valori mai pot creste cu mai mult de 10%, iar starea de sanatate a pacientilor care s-au conformat acestui program a suferit imbunatatiri si stabilizari majore.
Un alt efect foarte important al stressului asupra biocampurilor organismului este ca acesta produce un pronuntat efect de asimetrizare al lor (pe directia stanga-dreapta in principal). Efectul nu tine neaparat de un deficit sau surplus de energie, avand mai degraba o componenta informationala (parametrii de deformare). Indreptarea defectelor de simetrie ale biocampurilor a dus la rezolvari totale si durabile ale urmarilor stressului in cazul multor pacienti care nu raspunsesera la alte forme de terapie.
Va prezint in continuare un exercitiu de simetrizare a biocampului (pe care il veti gasi in curand si in format audio pe situl meu: www.stefanpusca.ro ) care si-a dovedit eficienta intr-un mare numar de cazuri.
Diferenta intre el si relaxare este urmatoarea: relaxarea se bazeaza pe inducerea anumitor senzatii in muschi, pe cand simterizarea se bazeaza pe dezvoltarea unor stari receptive si echilibrarea organismului se face astfel de la sine.
Avantajele sunt foarte mari pentru pacientii anxiosi, care se obisnuiesc sa isi recanalizeze sensibilitatea pe un proces care aduce in mod natural echilibru in organism: autoreglarea energetica si informationala a biocampului. Exercitiul dezvolta deasemenea si abilitati care vor fi foarte folositoare mai tarziu pentru cei care vor dori sa invete tehnici de meditatie.
Iata exercitiul: se incepe cu fruntea. Se simt pe rand cele doua jumatati ale sale, detectandu-se ce senzatii se simt in fiecare parte. Se simt apoi diferentele de senzatii intre cele doua jumatati. Ne punem in continuare intrebarea daca cele doua jumatati ale fruntii comunica intre ele (de exemplu daca simtim ceva care seamana a transfer de energie intre cele doua jumatati) si apoi incercam sa simtim daca exista blocaje in comunicarea stanga-dreapta la nivelul fruntii, eventual reusind sa si localizam aceste blocaje.
Continuam acest procedeu pe rand cu globii oculari, obrajii, interiorul celor doua nari, cele doua jumatati ale buzelor, limbii, gatului, cele doua brate, cele doua jumatati ale trunchiului, cele doua picioare. Apoi vom pune in aceasta “comparatie” de senzatii si comunicare inima si creierul (exact cum am facut pentru jumatatile simetrice ale partilor corpului).
Este foarte important sa constientizam ce senzatii vom simti in aceasta ultima faza a exercitiului. Multe probleme pe care le avem in viata provin din diferenta de reactie a inimii si creierului la anumite evenimente (inclusiv multe boli pot proveni din acest lucru). Greseala majora pe care o facem deseori este ca ne ascultam cel mai putin partea care are cel mai des dreptatate: inima.