„Emotia este adesea adevarul mai profund, iar opinia cel mai superficial“ – Augustus William Hare si Julius Charles Hare

Robert Plutchik (1927-2006) a fost unul dintre cei mai cunoscuti psihologi contemporani. A functionat ca profesor emerit la Albert Einstein College of Medicine din Florida, si a reusit sa elaboreze prima teorie coerenta care a permis o evaluare ceva mai concreta a emotiilor. Munca sa a fost vizionara, coaguland o perspeciva clara si profunda asupra modului cum fiinta umana interactioneaza cu lumea inconjuratoare.

Prin definitie fluide si greu de evaluat, emotiile ne pot da o ghidare de mare finete in “navigarea printre evenimentele existentei noastre”, ne-egalata de catre cea data de gandirea rationala. Atunci cand cele doua se impletesc rezultatul este foarte benefic pentru noi. Cu toate acestea, mecanismul nostru de ghidare emotionala mai da si erori. Ca sa il intelegem mai bine va trebui sa invatam care sunt emotiile de baza ale fiintei umane, ce particularitati au, si cum se impletesc pentru a da fiecare stare emotionala pe care o resimtim. Astfel vom fi ceva mai aproape de a intelege influenta emotiilor in complexa masinarie care se cheama organismul uman.

Emotiile noastre sunt si ele, la fel ca si multe alte lucruri, mostenite de la omul primitiv. Emotiile de baza ale acestora erau raspunsuri la stimulii sau evenimentele de baza pe care le intalneau cel mai frecvent. Iata care sunt emotiile fundamentale care se incadreaza in lantul comportamentalstimul/cognitie/emotie resimtita/comportament manifestat/rezultat al actiunii(conform teoriei lui Plutchik):

1.atunci cand omul primitiv simtea o amenintare, lua cunostinta de existenta unui pericol, resimteafrica, incerca o evadare, iar ca rezultat al actiunii sale ajungea in siguranta. In continuare le voi enumera pe scurt si pe celelalte:

2.intalnirea unui obstacol/inamic/furie/atac/distrugerea obstacolului

3.castigul unui obiect de valoare/posesiune/fericire/retinerea obiectului/castigarea de resurse

4.pierderea unui obiect de valoare/abandon/tristete/incepe sa planga/se reataseaza de obiectul pierdut

5.calitatea de membru in grupul cuiva/prieten/incredere, acceptare/acordarea de ingrijire celuilalt/primirea suportului mutual

6.gasirea unui obiect nepalatabil/otrava/dezgust/vomita/scoate otrava din organism

7.descoperirea unui teritoriu nou/examinarea sa/asteptari in legatura cu acesta/crearea unei harti/cunoasterea teritoriului

8.descoperirea unui teritoriu deja cunoscut/reamintirea sa/anticiparea rezultatului/parcurgerea hartii cunoscute/recunoasterea teritoriului

9.petrecerea unui eveniment neasteptat/surpriza/scurta oprire pentru re-evaluarea situatiei/castiga timp ca sa se reorienteze

In concluzie stramosii nostrii simteau aceleasi emotii de baza ca si noi: frica, furia, fericirea, tristetea, acceptarea (sau increderea), dezgustul, asteptarea sau anticiparea unui rezultat, si surpriza.

Este interesant de remarcat faptul ca, si astazi, activitatile noastre de baza se pot incadra in aceleasi categorii ca la omul primitiv, ceea ce inseamna ca lumea din jurul nostru nu s-a schimbat foarte mult, si nici noi nu am evoluat semnificativ din punct de vedere emotional.

Orice stare emotionala pe care o traim se poate exprima ca o combinatie a emotiilor fundamentale, care bineinteles intervin cu diferite grade de intensitate (de exemplu: optimismul reprezinta o combinatie de fericire si anticipare, iar dragostea o combinatie de fericire si incredere, etc.).

O alta observatie interesanta este ca emotiile fundamentale nu se pot imparti neaparat in emotii pozitive si negative, ci au o structura mult mai subtila: fericirea si tristetea sunt singurele care reprezinta stari pure ale psihicului, frica si furia reprezinta conectarea la doua reactii fundamentale de aparare (corespunzatoare situatiilor “ataca sau fugi” din cazul situatiilor stresante), acceptarea (increderea) si anticiparea sunt doua emotii care realizeaza mentinerea starilor anterioare, iar surpriza si dezgustul sunt emotii care ne deconecteaza de ceea ce am simtit inaintea lor. O examinare mai amanuntita si mai profunda a rezultatelor trairii acestor emotii asupra organismului uman vom realiza in urmatoarele episoade ale serialului.

Pana atunci va propun obisnuitul exercitiu saptamanal: in fiecarea seara (daca se poate la o ora fixa) rememorati pe scurt ziua care tocmai se sfarseste. Reamintiti-va ce stimuli importanti de viata ati intalnit, cum i-ati perceput si ce emotii v-au declansat. Incercati sa exprimati emotia pe care ati resimtit-o in termenii emotiilor fundamentale enumerate mai devreme. Aceasta va va face sa deveniti mai constienti de emotiile pe care le resimtiti si mai detasati. Va rezulta un complex de reactii mult mai bune la evenimentele de viata.