“Nu exista o cale catre fericire. Fericirea este calea” – Proverb budist.
In vara anului 2011 am avut ocazia sa vizitez frumoasa insula Thassos din nordul Greciei, supranumita pe drept cuvant “paradisul verde”. Muntele se invecineaza cu marea limpede, cu ape curate, albastre asa cum numai smaraldul poate fi. Vegetatia este abundenta, clima este placuta, un mic paradis in care ai vrea sa iti poti petrece tot restul zilelor. Insula este vizitata de multi romani iar gazdele sunt extrem de primitoare.
Intr-una dintre dupamieze stateam impreuna cu cativa prieteni pe una din terasele de pe malul marii si admiram valurile care se spargeau de tarm. Prin fata noastra trecea o mica straduta pe care mergeau incetisor masinile turistilor. Deodata mi-a venit o idee: le-am spus prietenilor mei ca pot identifica masinile in care se afla compatriotii nostrii romani fara sa citesc numerele de inmatriculare. Bineinteles ca, dupa ce au vazut ca reuseam fara greseala acest lucru, cu totii erau curiosi sa stie cum faceam. Raspunsul era simplu: observam expresia de nemultumite afisata pe chipurile lor.
Oare de ce, tinand cont ca toti cei care isi pot face vacanta in asemenea locuri se pot considera niste fericiti ai tranzitiei? De ce persoane cu oarecare succes financiar, care se aflau in concediu intr-una dintre cele mai frumoase zone din Europa, aveau acea expresie de nemultumire intiparita pe chip?
De ce fericirea noastra dureaza de obicei atat de putin? Imediat ce dobandim lucrul care ni se parea ca ne-ar face fericiti starea noastra de multumire incepe sa scada, pana cand, intr-un timp destul de scurt revenim la starea sufleteasca de dinaintea doba ndirii lucrului respectiv. Raspunsul se afla intr-un fenomen care se numeste adaptare emotionala. El se adreseaza de fapt situatiilor in care apare un eveniment traumatizant in viata noastra si trebuie sa ne putem adapta suferintei respective (un exemplu interesant este al persoanelor cu handicap motor dobandit pe parcursul vietii. Cei cu care am avut ocazia sa discut mi-au spus ca la 1-2 ani dupa producerea accidentului care a generat handicapul starea lor emotionala a revenit la nivelul anterior).
Se pune problema daca putem sa scadem cumva adaptarea emotionala in cazul situatiilor fericite pentru ca sa putem sa ne bucuram mai mult si mai mult timp de lucrurile bune din viata. Raspunsul este categoric pozitiv si este legat de o parte a relatiei cu Divinitatea care este deficitara pentru multi dintre noi: recunostinta pentru ceea ce primim bun in viata. In dialogul cu Dumnezeu obisnuim sa cerem, insa de multe ori uitam sa mai si multumim. Atunci cand invatam sa avem o atitudine recunoscatoare nu avem cum sa gustam din amarul nemultumirii, fiindca cele doua emotii se exclud reciproc.
Veti gasi urmatorul exercitiu foarte util: in fiecare seara timp de o luna scrieti intr-un jurnal al dumneavoastra trei lucruri pentru care sunteti recunoscatori Divinitatii in ziua care tocmai a trecut, sau trei lucruri care v-au multumit in aceeasi zi. Pe zi ce trece veti observa cum vi se schimba in bine starea interioara. Probleme care pareau de nerezolvat, planand deasupra ca niste nori negri dispar usor fara nici o sfortare…