“Cu cat mai mult recunosti si exprimi recunostinta pentru ce ai cu atat mai mult vei capata lucruri pentru care sa iti exprimi recunostinta” Zig Ziglar, unul dintre cei mai cunoscuti oratori motivationali americani
Unul dintre mentorii de care am avut ocazia sa ma bucur in viata, un om cu o foarte consistenta substanta spirituala, imi povestea odata despre bunicul sau: “mosul a apucat toate razboaiele…era un om extrem de rezistent…in timpul zilei nu se ruga…il vedeam doar seara la culcare zicand un “Tatal nostru”, dupa care multumea lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune care le vazuse sau patise in acea zi. A trait 101 ani. Intr-o seara m-a, chemat la el…nu era bolnav…mi-a zis: sa cresti mare si voinic, sa nu te temi! A doua zi a cazut din pod. Am apucat sa ii vad ultima expresie de pe chip: s-a uitat la mine si a dat din cap zambind…”
Exprimarea recunostintei excede poate de o mie de ori simplul act de a multumi, inseamna sa daruiesti o parte din sufletul tau celuilalt, sa renunti la o parte din energia ta personala in favoarea lui. De obicei efortul facut se reintoarce la tine insutit. Am sa va dezamagesc, nu seamana cu talerele unei balante! Nu exista o compensare a energiilor recunostintei in sensul strict, riguros. Pur si simplu se intoarce. Amplificat, imbunatatit, nu atunci cand crezi ca e cazul sa se reintoarca. Se intoarce atunci cand ai cu adevarat nevoie…
Recunostinta este ruda buna a empatiei, a fericirii si a sperantei, caramida de baza a religiozitatii autentice.
Nu am vazut inca, si nici nu cred ca am sa vad o persoana inclinata catre recunostinta care sa sufere de anxietate, singuratate sau invidie.
Nu poti sa iti exprimi recunostinta fara sa fii conectat cu momentul prezent si sa intelegi viata asa cum este ea acum si trecutul care te-a adus aici. Prin fiecare emotie a noastra si fiecare gand pe care il avem ne trasam directia pe care o vom urma in viitor. Gandurile de recunostinta contin in ele germenul sperantei si al credintei, care sunt germenul fericirii noastre viitoare, si al sanatatii noastre ca fiinta care traieste in toate planurile acestei existente. Sanatatea noastra ca si fericirea sunt aspecte diferite ale aceluias fenomen: vindecarea noastra deplina, ca trup si ca suflet.
Am avut o experienta foarte interesanta atunci cand am facut exercitiul care l-am propus saptamana trecuta in cadrul acestei rubrici: in prima zi mi-am spus: de ce sa nu scriu mai mult de trei lucruri pentru care sunt recunoscator sau multumit in fiecare zi? La fel am facut si a doua zi. Am scris atat de mult in primele zile incat in urmatoarele abia daca mai reuseam sa ma scriu catre ceva. Mi-am dat apoi seama ca un lucru mai bun ar fi sa scriu in fiecare zi ce anume a avut multumitor chiar in ziua respectiva, in ce fel s-a individualizat ea fata de celelalte zile…de ce anume a meritat sa o traiesc…care au fost clipele care m-au facut sa ma bucur de viata in acea zi. Experienta mea de viata a capatat o nuanta si mai placuta decat in primele zile. Si nu am scris pana la urma decat cate trei lucruri pe zi pentru care sunt recunoscator sau multumit…