Ego-ul nostru se identifica deosebit de bine cu componenta agresiva a mecanismului nostru de aparare. Bazat pe frica (exact aceasta, sub numele cunoscut de instinct de conservare, este cea care a dus la perpetuarea speciei umane), si pe fiica ei-furia, acesta este generatorul suferintei continue din vietile noastre, […]
in sensul in care aceasta este mentionata in invataturile buddhiste.

Cu toate acestea, el nu trebuie nici suprimat, nici inhibat, fiindca este generatorul tuturor experientelor sincronistice din existenta noastra.

Fericirea este recunoscuta de catre toti marii maestrii spirituali ca o stare efemera, si intotdeauna conditionata de evenimente din viitorul nostru. Odata ce acestea au loc, intervine adaptarea si starea de fericire recent dobandita se diminueaza treptat pana dispare. In fapt, in spatele acestui proces este chiar Sinele, care prin intermediul ego-ului ne indreapta permanent catre noi experiente.

Vorba maestrului Zen, singurul lucru permanent este…schimbarea.

Desi toxic chiar pentru el insusi, ego-ul este motorul care ne indreapta intotdeauna catre Sinele nostru (“arhetipul divin din interiorul nostru”, asa cum il numea Jung).

Atunci cand invatam lectiile vietii si, in sfarsit, devenim detasati, observam cum intre noi si ego tocmai a aparut o disjunctie. Cu cat aceasta este mai adanca, cu atat mai aproape suntem de Sine. Astfel axa ego-Sine este cea mai importanta expresie a sincronicitatii din destinul nostru personal, ingedientul final care ne duce pe calea re-intregirii spirituale.